A piece of life

Traim intr-o lume atat de instabila… Astazi, cat inca mai esti adolescent, privesti lucrurile mai visator decat maine si mai grav decat ieri. Si totusi sunt anii care nu se uita, care se pastreaza adanc in suflet si in minte, care se povestesc cu placere oricand si spre care, mai tarziu, toti vom privi cu drag si ne vom dori sa se mai intoarca. Dar timpul este un dusman crud. Nu se opreste nicicand din drumul sau, nu se abate, nu priveste inapoi.

Traim acea perioada a vietii care ne face sa privim totul prin prisma “totul sau nimic”, “alb sau negru”. Zambim, radem, plangem, suntem tristi, melancolici sau doar plictisiti. Nu exista adolescent care sa nu fi considerat macar intr-un moment anume ca “lumea e a mea” sau care, intr-o clipa de maxima suparare, sa isi fi urat viata. Toti am simtit la aceasta varsta fiorul primei iubiri, ne-am bucurat copilareste de un simplu “te iubesc” soptit din tot sufletul la ureche, am pastrat toate cadourile sau florile de la persoana iubita, am dat beep-uri sau sms-uri romantice.

Pe de alta parte, tot noua ne-a fost macar odata rusine cu noi insine datorita corpului in continua schimbare, ne-am plans ca suntem prea grasi sau prea slabi. Ne-am dorit in fiecare dimineata, in drum spre scoala, sa fi fost weekend si am asteptat inca de la inceputul anului scolar vacanta de vara. Fiecare dintre noi a avut fie si numai un chiul in scopuri distractive, ori impreuna cu alti/alte colegi/colege la un suc sau o ciocolata calda, ori cu persoana iubita la o plimbare romantica in parc. Chiar daca unii poate, cu timpul neaga, am fost mustrati de profesori, in timpul orelor am privit pe geam cu gandul la pauza urmatoare sau am avut macar o mica rafuiala cu vreun(o) coleg(a).

Tot adolescenta este si perioada ce a “nascut poeti”. Singuratatea si diversele asa-zise probleme ne-au facut pe multi sa asternem poeme triste, dar si sentimentul pur al dragostei a fost sursa de inspiratie a multor romantici. Insa noi nu am scris numai poezii, biletelele trimise in timpul orelor pot reprezenta o alta manifestare a imaginatiei noastre, aceea constand in metodele diverse de a camufla bucatica de hartie incriminatorie:de la avioanele de hartie, la biletelele minuscule ascunse pe pix sau in capacul tubului de lipici pana chiar si la circularea unui caiet-biletel.

Si ar mai fi multe de mentionat... atatea cat nu ar incapea pe hartie... Sunt lucruri unice pe care avem sansa sa le facem doar in etapa aceasta, considerata de multi cea mai dificila, a vietii noastre. Toate astea nu se pot cumpara si odata pierdute nu se mai pot recupera. Asa ca fiecare dintre noi ar trebui sa traiasca fiecare clipa la intensitate maxima si sa priveasca in jur pentru ca sigur va gasi o multime de lucruri simple de care, peste ani, nu se va mai putea bucura.